„Au furat, dar au și făcut”: Am întrebat AI-ul de unde vine expresia, iar răspunsul lui a punctat direct către caracterul românului

Expresia „Au furat, dar au și făcut” s-a impus în discursul public din România post-comunistă, reflectând o percepție contradictorie asupra corupției și a rolului liderilor politici în dezvoltarea țării. Aceasta a fost folosită pentru a descrie politicieni sau oficiali care, deși implicați în acte de corupție, au reușit să construiască drumuri, spitale, școli sau alte proiecte de infrastructură.

Am apelat la un AI pentru a descoperi originile și sensul acestei expresii, iar răspunsul a fost mai complex decât ne așteptam. Expresia își are rădăcinile în mentalitatea socială și politică a României post-decembriste, unde tranziția economică și instabilitatea politică au generat o lipsă acută de resurse și valori. Subdezvoltarea și precaritatea sistemului de guvernare din anii ’90 au creat un context în care oamenii, neavând alternative reale și fiind învățați cu lipsuri, au început să accepte corupția ca parte din viața cotidiană, atât timp cât aceasta venea la pachet cu realizări vizibile.

Subdezvoltarea și lipsa de resurse, un teren fertil pentru compromisuri

Într-o societate în care lipsa banilor și a valorilor reale a dominat spațiul public și privat, oamenii au început să adopte o formă de compromis. Expresia „au furat, dar au și făcut” este emblematică pentru acest tip de gândire, unde corupția este trecută cu vederea dacă vine la pachet cu investiții și proiecte care să îmbunătățească viața de zi cu zi a oamenilor. Într-un context social și economic marct de tranziția greoaie de la comunism la capitalism, mulți cetățeni au considerat că e preferabil ca un politician corupt să „mai și facă ceva”, în loc să fure fără a lăsa nimic în urmă.

Răspunsul AI-ului a evidențiat nu doar originile acestei expresii, ci și impactul profund pe care l-a avut asupra societății românești. În lipsa unor valori solide și a unui sistem de guvernare puternic, acest tip de compromis social a devenit un mod de a tolera și chiar de a justifica actele de corupție, atâta timp cât rezultatele concrete erau vizibile pentru public.

Expresia rămâne o reflecție a unei perioade dificile din istoria recentă a României, dar și o lecție despre importanța dezvoltării unor valori reale în societate și despre nevoia de a combate corupția la toate nivelurile, fără a o justifica prin rezultate imediate.